vineri, 17 iulie 2009

Un pic de rabdare...nimic mai mult

Nu-mi doresc case luxoase si masini bengoase, nu mi-l doresc pe Erbasu ca iubit si nici pe Tantareanu ca tatic...Nu-mi doresc haine de firma si nici card la Fratelli, nu-mi doresc statui in parcuri si recunostinte ipocrite, nu-mi doresc stilouri cu penite de aur ...nu-mi doresc covor rosu la picioare si stelute prin Hollywood...NU...totul este al naibii de simplu, e ca si cum ai zice peste, imi doresc sa fiu fericita...si daca eu ma simt fericita atunci cand alerg de nebuna, inconstienta, infantila, iresponsabila...asta inseamna ca sunt responsabila de faptele mele.


De cand cu studentia si cu locul de munca la http://www.sensotv.ro/, in mintea mea s-a format un vierme care ma racaie de fiecare data si ma determina sa caut munca pentru a scapa de durerea provocata. Voi nu intelegi ca eu ma simt bine can stiu ca am ceva de facut, cand stiu ca am un loc unde-mi pot lasa macar o parte din lucrurile inside of me. Ce ma opreste? Rabdarea! Am ajuns! Am prins-o, p***a masii:)). Nu..intensitatea nevoii si nerandarea nu ma lasa in pace, ma urmaresc ca pe ultimul hot si imi creeaza o stare de nervozitate de-mi vine sa sparg tot ce-mi trece prin cale. Nu sunt nebuna, ma scuzati! Nu intelegeti ca mi-a intrat drogul in vene si mi-e greu sa-l scot, sa-mi curat mintea?!...Nu, la inima nu a ajuns. Stati linistiti...inima e privata, e inconjurata de un gard tepos, e bine pastrata...e in mainile cuiva, bineinteles:). E in mainile tale, retardatule! Nu mai brusca atat de tare miscarile, ma ranesti:)
Trebuia sa vad luna amara! Am ales altceva...am ales altceva:)
Vreau rabdare:)

Niciun comentariu: