Mosul meu jurnalist :)

In tolba mosului meu nu mai gasesc papusi si ciocolate.
In visul si-n gandurile mele nu se mai regasesc cadourile infantile, bluzele vazute prin vitrinele aburite sau bentitele colorate de la colt de strada.
Pomul meu nu mai are globuri, beteala si stea in varf. Pomul meu este o piramida inversata. Crengile de jos conteaza, varful e doar un background:P
Zapada mea nu mai e rece.
Mos Craciun e acum Mosul Jurnalist.
1+1 nu mai fac 2, fac 1 ( a sosit vremea contopirii).
Nazuintele si dorintele mele, visele si toate gandurile cer un singur lucru.
Stele pe cer, albastru intens, o luna mare, mare cat o dorinta de-ale mele, din cand in cand cate-un licurici pe bolta, Mos Jurnalist cu renii si cu caleasca, o tolba mare cu rabdare, placere si sanatate.
Nu-i mai las Mosului Jurnalist lapticul si fursecurile. El stie ca-l adorl. I-am lasat, in schimb emotiile si dorintele mele revarsate in globul din copilarie (are 20 de ani si el, mi l-a cumparat mami chiar in anul in care m-am nascut) . El stie unde-l las mereu.
Carnetul de student il tin in ghiozdan.
Nici nu cred ca mai are nevoie de certitudini. Doar imi cunoaste mintea la fel de bine precum isi stie harta cu tari pe care o are de parcurs in fiecare 25 decembrie.
Ajunge in casa. Intra prin geamul de la dormitor. Nu are raze X si nici lanterna. Insa are altceva.
Tiptil, tiptil, ajunge langa perna mea. Nu are tolba. Nu are nimic...


Doua mii noua:am lucrat la sensotv.ro/ am fost data afara in octombrie/am facut practica la antena 2/ facultate/articole pentru site-ul lui cornel (caaaaliiinnn)/ fac practica la tvr cultural... Pana in octombrie mi-am indeplinit o tolba de vise: concerte muuulte (si cu plata si fara), interviuri cu oameni geniali (oana pelea, vlad radescu, tiberiu soare, teo de la cafe deko etc), vazut oameni geniali, invatat de la oameni geniali, carti, citit, manuale, idei.... doua mii zece, asteapta-ma!!!