I want to... I want to be someone else or I'll explode Floatin' upon this surface for the birds, the birds, the birds.
duminică, 23 mai 2010
Zambet de copil simplu, aseara in tramvai.
Se intampla rar sa fiu fascinata de un suflet de copil pe care nu-l cunosc. Ieri insa a fost o minune. In tramvaiul 41, un copilas trist cu mama lui pe scaun. Degeaba incerca PacPac sa-l distreze, ca el nu reactiona deloc. Giumbuslucuri, strambaturi, limba scoasa... nimic nu-l facea pe baietelul cu chipul bland sa reactioneze. Statea in bratele mamei ca o piatra, cu capul plecat si cu basca acoperindu-i fizionomia. Ce-i veni insa lui PacPac sa faca. Avand la el armele bucuriei pentru copilasi, a scos pompa si un balon, a inceput sa-l umfle (copilasul era foarte atent la intreaga operatiune si incerca sa nu piadra niciun moment) si apoi sa-i dea forma unui catelus simpatic. L-a terminat, s-a ridicat si i l-a oferit copilasului. Ochisori plini de bucurie ca aseara nu am mai vazut niciodata. Stiti cum i s-a luminat fata? Parca era un boboc de floare care dintr-o data s-a aprins la lumina soarelui... He he, frumos foc!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Frumos, felicitari !
Bravo, ai facut o minune... Intotdeauna ne doare sufletul cand vedem un copilas trist...
Trimiteți un comentariu