duminică, 23 mai 2010



Zambet de copil simplu, aseara in tramvai.

Se intampla rar sa fiu fascinata de un suflet de copil pe care nu-l cunosc. Ieri insa a fost o minune. In tramvaiul 41, un copilas trist cu mama lui pe scaun. Degeaba incerca PacPac sa-l distreze, ca el nu reactiona deloc. Giumbuslucuri, strambaturi, limba scoasa... nimic nu-l facea pe baietelul cu chipul bland sa reactioneze. Statea in bratele mamei ca o piatra, cu capul plecat si cu basca acoperindu-i fizionomia. Ce-i veni insa lui PacPac sa faca. Avand la el armele bucuriei pentru copilasi, a scos pompa si un balon, a inceput sa-l umfle (copilasul era foarte atent la intreaga operatiune si incerca sa nu piadra niciun moment) si apoi sa-i dea forma unui catelus simpatic. L-a terminat, s-a ridicat si i l-a oferit copilasului. Ochisori plini de bucurie ca aseara nu am mai vazut niciodata. Stiti cum i s-a luminat fata? Parca era un boboc de floare care dintr-o data s-a aprins la lumina soarelui... He he, frumos foc!

2 comentarii:

Maria spunea...

Frumos, felicitari !

Masaj erotic Braila spunea...

Bravo, ai facut o minune... Intotdeauna ne doare sufletul cand vedem un copilas trist...