Ma uit pe geam cum picaturile de ploaie vin cu mare viteza de sus, se lovesc de frunzele copacilor si apoi se preling usor pe nervurile verzi. Cam asa pornesc si eu uneori in viata. Cand imi doresc ceva, zvacnesc de nerabdare si apoi, cand strang in mana ce am nazuit atat, ma detasez usor, lin, catre altceva.
Astazi trebuia sa fie zi de plimbare cu barca, pe la ora 9 seara. Insa, din nefericire, cred ca nici vremea, nici clownul meu plecat si nici eu nu sunt in stare sa ies din casa. Of, ce plictis e in camera asta recent imbunatatita. As face ceva, m-as urca pe pereti, as umfla niste baloane, as iesi la vorba cu babuta de langa mine... simt ca vreau sa fac ceva.
Vorbeam de clownul plecat. E la o petrecere, la gradinita. Stiu ca nu are chef, saracutul de el. A plecat cu inima impietrita de la mine. Visase ceva urat . M-a trezit azi-noapte sa-l strag in brate. Se razvratea ca o musca prinsa in mana. Nu mi-a zis ce a visat. Insa, stiu ca secundele alea groaznice l-au intors pe-o parte si pe alta toata noaptea. Nu stiu cata atentie oferiti voi viselor, insa clownul meu se ghideaza mereu dupa ele. Nu-i un lucru rau. Da-i macinitor. Dupa atatea probleme pe cap, e apocaliptic sa-ti trasezi viata dupa chestiile visate in cateva secunde. E aiurea sa te urmareasca mereu gandul de vis, de vis urat, care te trezeste instant dimineata, cu sudori si respiratie grea.
Ploaia a tinut cat am scris eu pana acum. A durat cam 5 minute, adica 100 de litere tastate. Vai, ce usurat rasufla frunzele acum. Zici ca au fost salvate de la inec:).
Mi-am gasit ocupatie.
http://www.youtube.com/watch?v=I1wSbaiH-M8
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu