Zambet de copil simplu, aseara in tramvai.

Se intampla rar sa fiu fascinata de un suflet de copil pe care nu-l cunosc. Ieri insa a fost o minune. In tramvaiul 41, un copilas trist cu mama lui pe scaun. Degeaba incerca PacPac sa-l distreze, ca el nu reactiona deloc. Giumbuslucuri, strambaturi, limba scoasa... nimic nu-l facea pe baietelul cu chipul bland sa reactioneze. Statea in bratele mamei ca o piatra, cu capul plecat si cu basca acoperindu-i fizionomia. Ce-i veni insa lui PacPac sa faca. Avand la el armele bucuriei pentru copilasi, a scos pompa si un balon, a inceput sa-l umfle (copilasul era foarte atent la intreaga operatiune si incerca sa nu piadra niciun moment) si apoi sa-i dea forma unui catelus simpatic. L-a terminat, s-a ridicat si i l-a oferit copilasului. Ochisori plini de bucurie ca aseara nu am mai vazut niciodata. Stiti cum i s-a luminat fata? Parca era un boboc de floare care dintr-o data s-a aprins la lumina soarelui... He he, frumos foc!

Ploua furios in timp ce clownul meu ii bucura pe altii

Ma uit pe geam cum picaturile de ploaie vin cu mare viteza de sus, se lovesc de frunzele copacilor si apoi se preling usor pe nervurile verzi. Cam asa pornesc si eu uneori in viata. Cand imi doresc ceva, zvacnesc de nerabdare si apoi, cand strang in mana ce am nazuit atat, ma detasez usor, lin, catre altceva.

Astazi trebuia sa fie zi de plimbare cu barca, pe la ora 9 seara. Insa, din nefericire, cred ca nici vremea, nici clownul meu plecat si nici eu nu sunt in stare sa ies din casa. Of, ce plictis e in camera asta recent imbunatatita. As face ceva, m-as urca pe pereti, as umfla niste baloane, as iesi la vorba cu babuta de langa mine... simt ca vreau sa fac ceva.

Vorbeam de clownul plecat. E la o petrecere, la gradinita. Stiu ca nu are chef, saracutul de el. A plecat cu inima impietrita de la mine. Visase ceva urat . M-a trezit azi-noapte sa-l strag in brate. Se razvratea ca o musca prinsa in mana. Nu mi-a zis ce a visat. Insa, stiu ca secundele alea groaznice l-au intors pe-o parte si pe alta toata noaptea. Nu stiu cata atentie oferiti voi viselor, insa clownul meu se ghideaza mereu dupa ele. Nu-i un lucru rau. Da-i macinitor. Dupa atatea probleme pe cap, e apocaliptic sa-ti trasezi viata dupa chestiile visate in cateva secunde. E aiurea sa te urmareasca mereu gandul de vis, de vis urat, care te trezeste instant dimineata, cu sudori si respiratie grea.

Ploaia a tinut cat am scris eu pana acum. A durat cam 5 minute, adica 100 de litere tastate. Vai, ce usurat rasufla frunzele acum. Zici ca au fost salvate de la inec:).

Mi-am gasit ocupatie.

http://www.youtube.com/watch?v=I1wSbaiH-M8

Bookmoment 1

Am terminat de citit Dama cu camelii, de Alex. Duma fiul. Cam tarziu, as spune, insa invataturile sunt bine venite oricand. Am citit-o pe nerasuflate, recunosc, probabil sunt una dintre persoanele care nu si-au ridicat ochii de pe foi pana cand nu au dat de SFARSIT.

Cutremurator. Asta-i cuvantul care se potriveste, din perspetiva mea, cu actiunea din roman. Iubirea nu are limite in literatura, lucru stiut de multi, insa povestea de dragoste dintre o curtezana si un tanar, abia copt, intr-o societate, al carui fundament este principiul taios, duce viziunea acestui sentiment catre carari necunoscute. Firul povestii, schematic, este simplu. Ea, femeie de moravuri usoare-Marguerite, si el, baiat abia rumenit de razele existentei, se indragostesc in mirificul Paris.

Fata era frumoasa, culta cu un aer teatral. Umbla pe la tot felul de dineuri, piese de teatru, intalniri. Dar, trebuia sa traiasca... sa-si achite datoriile. Nu avea un trai simplist, din contra, mofturile ei il costau pe un duce o avere intreaga. Isi vindea trupul uneori din placere, alteori din datorie, de cele mai multe ori fara dragoste... Barbatii, insurati, batrani, bogati... plateau pentru fiecare dorinta a Margueritei... haine scumpe, bijuterii, caleasca cu cai, loja la teatru, excursii si renovarea apartamentului.. Nu au fost de-ajuns. Nu au fost de-ajuns, pentru ca Marguerite sa ramana o simpla curtezana cat timp mai avea de trait.
...... continuare mai tarziu

Mosul meu jurnalist :)

In tolba mosului meu nu mai gasesc papusi si ciocolate.
In visul si-n gandurile mele nu se mai regasesc cadourile infantile, bluzele vazute prin vitrinele aburite sau bentitele colorate de la colt de strada.
Pomul meu nu mai are globuri, beteala si stea in varf. Pomul meu este o piramida inversata. Crengile de jos conteaza, varful e doar un background:P
Zapada mea nu mai e rece.
Mos Craciun e acum Mosul Jurnalist.
1+1 nu mai fac 2, fac 1 ( a sosit vremea contopirii).
Nazuintele si dorintele mele, visele si toate gandurile cer un singur lucru.
Stele pe cer, albastru intens, o luna mare, mare cat o dorinta de-ale mele, din cand in cand cate-un licurici pe bolta, Mos Jurnalist cu renii si cu caleasca, o tolba mare cu rabdare, placere si sanatate.
Nu-i mai las Mosului Jurnalist lapticul si fursecurile. El stie ca-l adorl. I-am lasat, in schimb emotiile si dorintele mele revarsate in globul din copilarie (are 20 de ani si el, mi l-a cumparat mami chiar in anul in care m-am nascut) . El stie unde-l las mereu.
Carnetul de student il tin in ghiozdan.
Nici nu cred ca mai are nevoie de certitudini. Doar imi cunoaste mintea la fel de bine precum isi stie harta cu tari pe care o are de parcurs in fiecare 25 decembrie.
Ajunge in casa. Intra prin geamul de la dormitor. Nu are raze X si nici lanterna. Insa are altceva.
Tiptil, tiptil, ajunge langa perna mea. Nu are tolba. Nu are nimic...


Doua mii noua:am lucrat la sensotv.ro/ am fost data afara in octombrie/am facut practica la antena 2/ facultate/articole pentru site-ul lui cornel (caaaaliiinnn)/ fac practica la tvr cultural... Pana in octombrie mi-am indeplinit o tolba de vise: concerte muuulte (si cu plata si fara), interviuri cu oameni geniali (oana pelea, vlad radescu, tiberiu soare, teo de la cafe deko etc), vazut oameni geniali, invatat de la oameni geniali, carti, citit, manuale, idei.... doua mii zece, asteapta-ma!!!

Crize de Mihai Ignat

Chef de teatru?
Atunci vino luni, 16 noiembrie, la ora 21.00 in Iron City sa vezi piesa "Crize" in regia Cristinei Malaia.
Cu: Radu Lucian (EL) si Vlad-Sabie Simona (EA)

" Crize e locul geometric al oricărei poveşti de dragoste care durează mai mult decît povestea lui Romeo şi-a Julietei. E piesa iubirilor fiecăruia dintre noi, iar nicidecum a iubirilor excepţionale, fenomenale, senzaţionale. Şi tocmai de aceea e piesa adevăratelor noastre iubiri, căci crizele nu sînt decît intervalele dintre inevitabilele, iremediabilele şi irevocabilele noastre îmbrăţişări." (Mihai Ignat)

Pret bilet: 6 lei

Adresa Iron City: Blanari 21 (subsol)
Telefon: 0747 59 88 33/ 0721 22 33 43